Fotografia wildlife îmi place, mă atrage, dar din păcate nu prea o practic. Mă enervează la culme că iarna nu mai vrea să plece, iar primăvara se lasă din ce in ce mai mult aşteptată. În ultimile doua săptămânile a nins mai mult decât in toată luna decembrie. M-am săturat să tot aştept vreme bună, să tot verific prognoza meteo, în speranţa că se va mai încălzi şi vor ieşi insectele şi florile, că vor începe să înfrunzească copacii şi să zumzăie albinile .. că natura se va trezi la viaţă. Dar nu, mai am de aşteptat. Şi totuşi îmi doresc aşa de mult să ies la pozat ... nu am mai ieşit de multă vreme. Am fost ocupat. Au fost Sărbatorile, apoi cu şcoala şi tot aşa. De fapt, cred că astea sunt doar scuze. Nu am avut chef să ies din casa pe vremea asta posomorâtă. Mă tot uitam pe geam şi când vedeam în fiecare zi priveliştea asta, îmi pierea tot cheful.
Cică a fost cea mai întunecată iarnă de cincizeci de ani buni încoace. Şi chiar aşa am şi simţit-o. Treceau şi săptămâni până sa văd o rază de soare...
Verific din nou prognoza meteo. Se anunţă cer senin şi soare pentru ziua următoare; frig în continuare, dar măcar iese soarele. În lipsă de insecte si flori, mă hotărăsc să ies la fotografiat păsări. A doua zi constat cu uimire că cei de la meteo au avut dreptate de data asta, aşa că iau camera, pun obiectivul tele şi îmi iau tălpăşiţa la plimbare, în căutare de păsări. Avem noi o vorbă: "Cine fuge după doi iepuri, nu prinde nici unul!". Eh, la mine a fost puţin altfel: am ieşit la pozat păsări, dar am sfârşit prin a fotografia iepuri. Să vă zic cum a fost.
Ajung eu la locul cu pricina şi încep să mă plimb prin zonă, cică în recunoaştere. Numai că nici aparatul nu-l scosesem din geantă şi nici nu prea mă uitam atent după păsări, astfel că de-odată văd cum de la nici zece metri de mine îşi ia zborul un şoim, care stătuse până atunci la sol, profitând de penajul în culorile câmpului, trecând foarte uşor neobservat. Mare greşeală, dar de-acum era prea târziu. Notă pentru mine: scoate aparatul şi fii cu ochi-n patru de-acum înainte. Observ ca după ce zboară vreo 200m, se aşează din nou pe câmp, aşa că mă pornesc după el. Nici nu ajung la 100 de metri de el, că mă observă şi îşi ia iarăşi zborul. Du-te iar după el, iarăşi zboară şi cam aşa am petrecut vreo oră, încercând să mă apropii de el pentru un cadru mai bun, dar din păcate n-am reuşit să mă apropii suficient. După atâta alergătură, îmi vine să mă dau batut, când văd pe un deal un iepure de câmp. O iau într-acolo la pas rapid, trec printr-o zonă mlăştinoasă, mă ud până la glezne, urecheatul îşi ia tălpăşiţa. Offf, nimic nu-mi iese. Îmi atrag atenţia nişte urme de iepuri în zăpadă. Mă iau după ele în speranţa să găsesc ceva interesant. Drumul se pierde între tufişuri, însă imaginea lui mă atrage. Parcă-i miniatura unui poteci, te conduce printr-o pădure înalta, în care copacii străjuiesc drumul de-o parte şi de alta, unindu-şi coroanele formând o boltă.
Ud şi dezamăgit, mă hotărăsc să plec, însă întorcându-mă spre drumul de la care m-am abătut vreo 500 de metri, surprind un iepure neatent, mă apropii de el cam la 20 de metri, când o ia la fugă. Dezorientat fiind însă, nu fuge în direcţia opusă, ci mă ocoleşte şi o ia în lateral, astfel că am reuşit să-l surprind alergând:
În ciuda frigului şi a apei din papuci, decid să mai rămân, că zona are potenţial, cel puţin din punct de vedere al iepurilor, că de la păsări îmi luasem gândul. Aşă că tot dau ture, reuşesc să mai surprind unul fugind
iar mai apoi unul care stătea cuminţel la soare
Apropo de soare, îşi începe coborâşul, într-un ritm rapid.
Un SFAT util: Nu vă temeţi să ieşiţi la pozat pe temperaturi sub 0 grade Celsius, gândindu-vă că aparatul va avea de suferit. Nu e nici o problemă să îl folosiţi la temperaturi scăzute, singurul inconvenient e că acumulatorul se descarcă mai repede la temperaturi coborâte. Ce ar putea însă cauza probleme aparatului este condensul, astfel că se recomandă ca trecerea de la frig la cald să se facă treptat. Foarte util pentru a-l proteja de condens e să folosiţi o pungă de plastic (orice sacoşă de cumpărături), în care să înveliţi aparatul, apoi să scoateţi tot aerul din pungă şi să o închideţi. Deşi nu se va produce o etanşare 100%, va fi suficient. De asemenea, dacă sunteţi cu maşina, puneţi aparatul în portbagaj, pentru că e mai rece decât în faţă, unde veţi porni încălzirea. La fel şi acasă, nu duceţi de la început aparatul în camera cu temperatura cea mai ridicată, ci lăsaţi-l timp de câteva ore pe hol, sau undeva unde e puţin mai rece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu