marți, 9 aprilie 2013

Ape curg la vale



De curând am descoperit un colţişor de natură foarte diferit de restul zonei în care mă aflu: o pădurice, situată într-o zonă cu teren deluros, străbătută de un pârâu şi presărată cu câteva iazuri. Ei bine, acasă era plin de locuri dintr-astea, care se întindeau pe porţiuni mult mai mari şi ca să fiu şi puţin cârcotaş, copacii erau mai înalţi, iar iarba mai verde (la general vorbind, că acum şi acasă tot maro-i iarba). De fapt, poate îs doar nostalgic... şi oricum nu e vremea acum pentru depănat amintiri. Revenind la zona cu pricina, am fost foarte bucuros când am descoperit-o, aşa că săptămâna trecută mi-am făcut timp şi am ieşit să dau o tură. Am aşteptat până la ora 18, vrând să surprind atmosfera de la "ora albastră".

18 s-a dovedit a fi puţin cam devreme, aşa că ajuns la faţa locului am schimbat obiectivul wide cu unul tele şi m-am pornit în căutare de păsări.
Dar din păcate toate erau cocoţate în vârfurile unor copaci înalţi, iar 300mm s-a dovedit a nu fi de ajuns (cadrul de mai sus e crop). Lămurindu-mă cu păsările, am zis să încerc cu peisajele, că de-acum începea soarele să apună. Numai că nu apunea unde trebuia .. de fapt în partea în care mă aşteptam eu să apună, ci taman în direcţia opusă, unde erau dealuri şi copaci, fiindu-mi astfel imposibil sa-l surprind în cadru.
Am renunţat şi la idea de a fotografia apusul şi am început să caut unghiuri şi poziţii din care să surprind pârâul în mişcare. Nici în privinţa asta n-am avut prea mult noroc, fiindcă zona e prea restrânsă ca suprafaţă şi cam îngrămădită. Ce a ieşit, vedeţi mai jos.



luni, 1 aprilie 2013

La pozat de păsăreţ


Fotografia wildlife îmi place, mă atrage, dar din păcate nu prea o practic. Mă enervează la culme că iarna nu mai vrea să plece, iar primăvara se lasă din ce in ce mai mult aşteptată. În ultimile doua săptămânile a nins mai mult decât in toată luna decembrie. M-am săturat să tot aştept vreme bună, să tot verific prognoza meteo, în speranţa că se va mai încălzi şi vor ieşi insectele şi florile, că vor începe să înfrunzească copacii şi să zumzăie albinile .. că natura se va trezi la viaţă. Dar nu, mai am de aşteptat. Şi totuşi îmi doresc aşa de mult să ies la pozat ... nu am mai ieşit de multă vreme. Am fost ocupat. Au fost Sărbatorile, apoi cu şcoala şi tot aşa. De fapt, cred că astea sunt doar scuze. Nu am avut chef să ies din casa pe vremea asta posomorâtă. Mă tot uitam pe geam şi când vedeam în fiecare zi priveliştea asta, îmi pierea tot cheful.


Cică a fost cea mai întunecată iarnă de cincizeci de ani buni încoace. Şi chiar aşa am şi simţit-o. Treceau şi săptămâni până sa văd o rază de soare...
Verific din nou prognoza meteo. Se anunţă cer senin şi soare pentru ziua următoare; frig în continuare, dar măcar iese soarele. În lipsă de insecte si flori, mă hotărăsc să ies la fotografiat păsări. A doua zi constat cu uimire că cei de la meteo au avut dreptate de data asta, aşa că iau camera, pun obiectivul tele şi îmi iau tălpăşiţa la plimbare, în căutare de păsări. Avem noi o vorbă: "Cine fuge după doi iepuri, nu prinde nici unul!". Eh, la mine a fost puţin altfel: am ieşit la pozat păsări, dar am sfârşit prin a fotografia iepuri. Să vă zic cum a fost.

Ajung eu la locul cu pricina şi încep să mă plimb prin zonă, cică în recunoaştere. Numai că nici aparatul nu-l scosesem din geantă şi nici nu prea mă uitam atent după păsări, astfel că de-odată văd cum de la nici zece metri de mine îşi ia zborul un şoim, care stătuse până atunci la sol, profitând de penajul în culorile câmpului, trecând foarte uşor neobservat. Mare greşeală, dar de-acum era prea târziu. Notă pentru mine: scoate aparatul şi fii cu ochi-n patru de-acum înainte. Observ ca după ce zboară vreo 200m, se aşează din nou pe câmp, aşa că mă pornesc după el. Nici nu ajung la 100 de metri de el, că mă observă şi îşi ia iarăşi zborul. Du-te iar după el, iarăşi zboară şi cam aşa am petrecut vreo oră, încercând să mă apropii de el pentru un cadru mai bun, dar din păcate n-am reuşit să mă apropii suficient. După atâta alergătură, îmi vine să mă dau batut, când văd pe un deal un iepure de câmp. O iau într-acolo la pas rapid, trec printr-o zonă mlăştinoasă, mă ud până la glezne, urecheatul îşi ia tălpăşiţa. Offf, nimic nu-mi iese. Îmi atrag atenţia nişte urme de iepuri în zăpadă. Mă iau după ele  în speranţa să găsesc ceva interesant. Drumul se pierde între tufişuri, însă imaginea lui mă atrage. Parcă-i miniatura unui poteci, te conduce printr-o pădure înalta, în care copacii străjuiesc drumul de-o parte şi de alta, unindu-şi coroanele formând o boltă.

Ud şi dezamăgit, mă hotărăsc să plec, însă întorcându-mă spre drumul de la care m-am abătut vreo 500 de metri, surprind un iepure neatent, mă apropii de el cam la 20 de metri, când o ia la fugă. Dezorientat fiind însă, nu fuge în direcţia opusă, ci mă ocoleşte şi o ia în lateral, astfel că am reuşit să-l surprind alergând:

În ciuda frigului şi a apei din papuci, decid să mai rămân, că zona are potenţial, cel puţin din punct de vedere al iepurilor, că de la păsări îmi luasem gândul. Aşă că tot dau ture, reuşesc să mai surprind unul fugind

iar mai apoi unul care stătea cuminţel la soare

Apropo de soare, îşi începe coborâşul, într-un ritm rapid.
Iar luna se înalţă tot mai mult pe cer
E vremea să părăsesc iepurii şi să mă îndrept şi eu spre "vizuină". A fost o experienţă plăcută, cât de curând voi ieşi din nou în natură în căutarea şoimului. Dar data viitoare nu mă voi mai da aşa uşor bătut!

Un SFAT util: Nu vă temeţi să ieşiţi la pozat pe temperaturi sub 0 grade Celsius, gândindu-vă că aparatul va avea de suferit. Nu e nici o problemă să îl folosiţi la temperaturi scăzute, singurul inconvenient e că acumulatorul se descarcă mai repede la temperaturi coborâte. Ce ar putea însă cauza probleme aparatului este condensul, astfel că se recomandă ca trecerea de la frig la cald să se facă treptat. Foarte util pentru a-l proteja de condens e să folosiţi o pungă de plastic (orice sacoşă de cumpărături), în care să înveliţi aparatul, apoi să scoateţi tot aerul din pungă şi să o închideţi. Deşi nu se va produce o etanşare 100%, va fi suficient. De asemenea, dacă sunteţi cu maşina, puneţi aparatul în portbagaj, pentru că e mai rece decât în faţă, unde veţi porni încălzirea. La fel şi acasă, nu duceţi de la început aparatul în camera cu temperatura cea mai ridicată, ci lăsaţi-l timp de câteva ore pe hol, sau undeva unde e puţin mai rece.

sâmbătă, 30 martie 2013

Bancuri cu fotografi


După ce în prima mea postare v-am povestit cum s-a declanşat microbul fotografiei, m-am gândit ca de această dată să continui într-o notă mai veselă. Aşa c-am scormonit internetu-n lung si-n lat, pân-am găsit ce-am căutat: bancuri cu fotografi sau care au legătură cu fotografia. Deşi nu sunt foarte multe, unele sunt chiar reuşite. Pe mine unul, m-au bine-dispus ... şi cum ştiu că râsul e molipsitor, vă doresc o zi plină de hohote!
=======================================================================
Un fotograf a fost întrebat, care este cel mai bun fotograf din lume. Dupa câteva momente de gândire, a spus:
- Suntem mai multi!

=======================================================================
 Cica care este visul unui urs panda?
... sa aibe si el o fotografie color!

=======================================================================
Un fotograf se intoarce dintr-o expeditie in Tibet. Soacra-sa il suna si il invita la cina, spunand sa ii aduca si ei sa vada "pozele alea". Neavand de ales, omul selecteaza si printeaza cateva din cadrele care i se par cele mai reusite, si pleaca sa onoreze invitatia. Soacra se uita la poze, si zice:
- Da, frumoase poze, cred ca ai avut un aparat foarte bun!
Omul nostru, nu zice si incepe sa manance. Dupa cina, soacra intreaba:
- Ei, ti-a placut mancarea?.
- Da, gustoasa, cred ca ai un aragaz si niste tigai foarte bune!

=======================================================================
Sotia unui fotograf se duce la un magazin de parfumuri.
Vanzatoarea: - Buna ziua si bine ati venit in magazinul nostru. Cu ce pot sa va ajut?!?
Clienta: - Stiti... as vrea ceva ca sa ii retrezesc interesul sotului meu... As vrea ceva seducator...
Vanzatoarea: - V-as putea recomanda Miss Dior, Coco Mademoiselle sau Shalimar...
Clienta: - Dar ceva cu aroma de aparat foto nu aveti?!?

=======================================================================
Cativa prieteni, fotografi amatori, intr-un bar. Zice unul: Aseara m-am imbatat crunt, nici nu mai stiu cum am ajuns acasa cu doua tipe superbe. Cum si ele erau ametite, am inceput sa le fac poze "deocheate" cu noul meu aparat. Toti ceilalti intr-un glas: Ti-ai luat aparat? Cati megapixeli are?

=======================================================================
 Definition of a professional photographer:
Somebody with two cameras and a spouse who works full time.


=======================================================================
 Şi cam atât din partea mea! Sper că v-au plăcut! Dacă mai ştiţi voi şi altele, le puteţi posta la comentarii.

vineri, 29 martie 2013

Cum a început totul


Dacă stau bine şi mă gândesc, fotografia m-a atras încă de pe băncile şcolii. Eram în 1-4 şi aveam un polaroid, de care făceam abuz când mergeam cu clasa în excursii. Şi-mi amintesc că mereu când mă-ntorceam şi-i arătam mamei pozele,  mă certa ... eu nu apăream în nici una, pozam doar peisajele ... iar reacţia mamei era: "Măi băiete, cu peisajele cumpără vederi. Fă poze cu tine ca să avem amintire!".
Ce-a mai trecut timpul ...

Era vara lui 2008 si mă pregăteam să plec în concediu cu familia. După multe nopţi pierdute citind review-uri şi comparând poze pe internet, într-un final, m-am decis cu mare greutate asupra camerei foto ce urma să mă insoţească în vacanţă. Urma să fiu mândrul posesor al unui Canon Digital IXUS 80IS. 8 Megapixeli, 3x Zoom optică, stabilizare de imagine şi filmare VGA ... pentru mine era woow. Nu ştiam de DSLR sau de Bridge, nu ştiam ce-i aia fotografie şi de altfel nici nu mă interesa, vroiam doar să fac poze pe unde merg. Point-and-shoot, asta e categoria din care face parte, şi timp de doi ani asta am şi facut: îndreptam camera spre ceva şi fără să mai stau pe gânduri, declanşam. Şi de obicei cam ăsta era rezultatul:



În tot acest timp, fără să îmi dau seama, virusul îmi străbătuse tot corpul si se cuibărise in inima mea. Fusesem contaminat şi nu mai aveam scăpare. Fotografia mă atrăgea tot mai mult, incepuse să îmi placă să pozez şi doream să progresez. Vernon Trent, un mare fotograf născut în Romania, are o vorbă care îmi place foarte mult: "amateurs worry about equipment, professionals worry about money, masters worry about light, I just make pictures…". Din propria experienţă pot spune că are dreptate: eram tot mai nemulţumit de pozele pe care le făceam, îmi doream mai mult, îmi doream să progresez şi dădeam vina pe aparat, deşi singurul vinovat eram eu. Dar nu eram conştient de acest lucru. În schimb, aparatul devenise o săpuniera şi trebuia schimbat.

Am început iarăşi căutarile, întrebând pe forumuri, citind review-uri si tot balamucul. În ciuda recomandărilor primite de la diferite persoane, am sfărşit prin a lua un Panasonic DMC-FZ38, un super-zoom. Cred ca asta m-a şi atras. Asta şi preţul puţin mai mic faţă de un DSLR entry-level. Oricum, era un pas înainte. Un pas mare. Nu doar din punct de vedere al calităţii imaginii, ci şi al controalelor. Acum mă confruntam cu setarea diafragmei, a timpului de expunere, învăţam ce înseamnă ISO şi alte detalii tehnice. Din păcate, tot poze făceam, dar mă îndreptam cu paşi mici înspre fotografie. Începeam să fiu mai atent la încadrare şi să abordez deferite tipuri de fotografie.

Pe lângă peisaj



 am încercat şi fotografia de noapte


 
  şi chiar macro
 
 

Era vremea să mă apuc de citit: ce-i aia compoziţie, la ce trebuie sa fiu atent când încadrez ... adicătelea despre fotografie, artă şi tehnică fotografică. Da ce, eu îs prost să stau şi să citesc? Schimb aparatul si am să prind eu astea din mers, ca doar n-o fi mare artă !?! Ei, uite că e ... oricum, aparatul l-am schimbat, era vremea să trec la DSLR.

Şi uite-aşa am ajuns la Nikon D3100, prima mea mare dragoste. L-am luat împreună cu obiectivul Nikon 18-105mm, în ideea ca e un obiectiv universal şi îmi va fi suficient. Şi pentru o lungă perioadă de timp, chiar a fost. Mai târziu urma să aflu, ca de fapt obiectivul face diferenţa şi aşa se va instala microbul obiectivelor ... dar asta e o altă mâncare de peşte. Revenind la D3100 pot spune că abia cu această cameră am început să fac progrese. Am început să citesc pe forumuri şi în general pe internet despre ce înseamnă fotografia, care sunt regulile de compoziţie şi  ce presupune arta fotografică.
Printre primele cadre trase cu D3100:
 


 Apoi au urmat


 



Iar într-un final mi-am descoperit pasiunea, fotografia macro
 




Sunt încă la început de drum şi mai am foarte multe de învăţat, sunt intr-o continuă competiţie cu mine însumi şi nu mă dau bătut. Însoţiţi-mă pe parcursul călătoriei mele, criticaţi-mă sau susţineţi-mă. Eu voi împărtăşi cu voi din experienţele mele şi vă voi povesti, din punctul meu de vedere, cum e să umbli hai-hui, cu camera în spinare!